Conștientizarea adevăratului tău sine este diferența dintre a te simți împuternicit sau a te simți ca o victimă.

Iată 12 povestiri scurte care explică importanța conștientizării adevăratului nostru sine.

1. Omul și calul său

Un călugăr se plimba încet pe un drum când aude sunetul unui cal în galop. Se întoarce și vede un bărbat călare pe un cal care se îndreaptă rapid în direcția lui. Când bărbatul se apropie, călugărul întreabă, "Unde te duci?" La care bărbatul răspunde, "Nu știu, întreabă calul." și pleacă la plimbare.

Morala poveștii:

Calul din poveste reprezintă mintea ta subconștientă. Mintea subconștientă funcționează pe baza condiționărilor din trecut. Ea nu este altceva decât un program de calculator. Dacă te pierzi în program, programul te controlează și te conduce unde are chef.

În schimb, atunci când devii conștient de tine însuți, începi să devii conștient de programele tale și începi să le privești obiectiv. Odată ce devii conștient de program, începi să controlezi programul și nu invers.

2. Leul și oaia

A fost odată o leoaică gestantă care era pe patul de moarte. Ea moare la scurt timp după ce naște. Nou-născutul, neștiind ce să facă, se îndreaptă spre un câmp din apropiere și se amestecă cu o turmă de oi. Mama oaie vede puiul și decide să-l crească ca pe al ei.

Și astfel puiul de leu crește alături de celelalte oi și începe să gândească și să se poarte ca o oaie, să behăie ca o oaie și chiar să mănânce iarbă!

Dar nu a fost niciodată cu adevărat fericită. În primul rând, simțea mereu că îi lipsește ceva. Și în al doilea rând, celelalte oi o ridiculizau constant pentru că era atât de diferită.

Ei ar spune, "Ești atât de urât și vocea ta sună atât de ciudat. De ce nu poți să behăi cum trebuie ca noi ceilalți? Ești o rușine pentru comunitatea oilor!"

Leul stătea acolo și asculta toate aceste remarci și se simțea extrem de trist. Simțea că a dezamăgit comunitatea oilor fiind atât de diferit și că este o pierdere de spațiu.

Într-o zi, un leu mai bătrân dintr-o junglă îndepărtată vede turma de oi și se hotărăște să o atace. În timp ce atacă, îl vede pe tânărul leu fugind împreună cu celelalte oi.

Curios de ceea ce se întâmpla, leul mai bătrân se hotărăște să nu mai fugărească oaia și îl urmărește pe leul mai tânăr. Se năpustește asupra leului și mârâie întrebându-l de ce fuge cu oile?

Leul cel tânăr tremură de frică și spune, "Vă rog să nu mă mâncați, sunt doar o oaie tânără, vă rog să mă lăsați să plec!" .

Auzind acest lucru, leul cel bătrân mârâie, "Asta e o prostie!" "Nu ești o oaie, ești un leu, ca și mine!" .

Leul cel tânăr pur și simplu repetă, "Știu că sunt o oaie, vă rog să mă lăsați să plec" .

În acest moment, leului mai în vârstă îi vine o idee. Îl trage pe leul mai tânăr până la un râu din apropiere și îi cere să se uite la reflexia sa. După ce se uită la reflexie, leul își dă seama, spre marea sa uimire, cine era cu adevărat; nu era o oaie, ci un leu puternic!

Tânărul leu se simte atât de încântat încât scoate un răget puternic. Râsul răsună din toate colțurile junglei și sperie de moarte toate oile care se ascunseseră după tufișuri pentru a vedea ce se întâmplă. Toate fug.

Oile nu vor mai putea să-și bată joc de leu și nici măcar să se apropie de el, pentru că leul își găsise adevărata sa natură și adevărata turmă.

Morala poveștii:

Leul mai bătrân din poveste este o metaforă pentru "conștiința de sine", iar privitul reflexiei în apă este o metaforă pentru "reflecția de sine". .

Atunci când leul tânăr devine conștient de convingerile sale limitative prin auto-reflecție, își dă seama de adevărata sa natură. Nu mai este influențat de mediul înconjurător și își dezvoltă o viziune mai amplă, în conformitate cu natura sa.

La fel ca leul cel tânăr din această poveste, s-ar putea să fi fost crescut într-un mediu negativ și, prin urmare, să fi acumulat multe convingeri negative despre tine însuți. Părinții răi, profesorii răi, colegii răi, mass-media, guvernul și societatea pot avea toate aceste influențe negative asupra noastră când suntem tineri.

Ca adult, este ușor să te pierzi în gânduri negative și să începi să te simți ca o victimă, dând vina pe trecut. Dar acest lucru nu va face decât să te țină blocat în realitatea actuală. Pentru a-ți schimba realitatea și a-ți găsi tribul, trebuie să începi să lucrezi la sinele tău interior și să-ți concentrezi toată energia pentru a deveni conștient de tine însuți.

Leul mai bătrân din această poveste nu este o entitate exterioară, ci una interioară, care trăiește chiar în interiorul tău. Leul cel bătrân este adevăratul tău sine, conștiința ta. Permite-i conștiinței tale să facă lumină asupra tuturor convingerilor tale limitative și descoperă cine ești cu adevărat.

3. Ceașca de ceai

A fost odată un om bine educat, de mare succes, care a mers să viziteze un maestru Zen pentru a cere soluții la problemele sale. În timp ce maestrul Zen și bărbatul discutau, bărbatul îl întrerupea frecvent pe maestrul Zen pentru a-și introduce propriile convingeri, nepermițându-i maestrului Zen să termine multe propoziții.

În cele din urmă, maestrul Zen s-a oprit din vorbit și i-a oferit omului o ceașcă de ceai. Când maestrul Zen a turnat ceaiul, a continuat să toarne și după ce ceașca era plină, făcând-o să se reverse.

"Nu mai turna", a spus omul, "Paharul este plin".

Maestrul zen s-a oprit și i-a spus: "În mod similar, ești prea plin de propriile tale opinii. Vrei ajutorul meu, dar nu ai loc în propria ta cupă pentru a primi cuvintele mele."

Morala poveștii:

Această poveste zen este un memento care îți amintește că nu credințele tale te reprezintă. Atunci când te agăți inconștient de credințele tale, devii rigid și închis la învățătură și la extinderea conștiinței tale. Calea spre autocunoaștere este să rămâi conștient de credințele tale și să fii mereu deschis la învățătură.

4. Elefantul și porcul

Un elefant se îndrepta spre turma sa după ce făcuse baie într-un râu din apropiere. În drumul său, elefantul vede un porc care se îndreaptă spre el. Porcul, ca de obicei, venea după o baie relaxantă în apele noroioase. Era acoperit de noroi.

În timp ce se apropie, porcul vede elefantul care se dă la o parte, permițându-i să treacă. În timp ce trece pe lângă el, porcul râde de elefant, acuzându-l că îi este frică de el.

Le spune acest lucru și celorlalți porci care se află în apropiere și toți râd de elefant. Văzând acest lucru, câțiva elefanți din turmă îl întreabă mirați pe prietenul lor, "Chiar ți-a fost frică de porcul ăla?"

La care elefantul răspunde, "Nu. Puteam să dau porcul la o parte dacă voiam, dar porcul era plin de noroi și m-ar fi stropit și pe mine. Am vrut să evit asta, de aceea m-am dat la o parte".

Morala poveștii:

Porcul acoperit de noroi din poveste este o metaforă pentru energia negativă. Când interacționezi cu energia negativă, permiți ca și spațiul tău să fie infiltrat de această energie. Calea evoluată este să renunți la astfel de distrageri mărunte și să-ți concentrezi toată energia asupra lucrurilor care contează.

Chiar dacă elefantul trebuie să fi simțit furie, nu a permis ca furia să evoce o reacție emoțională automată, ci a reacționat după o examinare atentă a situației, iar acest răspuns a fost să lase porcul să plece.

Odată ce te afli într-o stare de vibrație mai înaltă (mai conștient de tine însuți), nu mai ești distras de lucruri mărunte. Nu mai reacționezi automat la toți stimulii externi. Ai o înțelegere mai profundă a ceea ce îți servește și ceea ce nu.

Să-ți petreci energia prețioasă certându-te sau luptându-te cu cineva care este motivat de egoism nu-ți va fi niciodată de folos. Duce doar la o bătălie de tipul "cine este mai bun" în care nimeni nu câștigă. Vei sfârși prin a-ți da energia unui vampir energetic care tânjește după atenție și dramă.

În schimb, este mai bine să vă concentrați toată atenția asupra lucrurilor care contează și să renunțați pur și simplu la lucrurile care au o importanță mai mică.

4. Maimuța și peștele

Peștele iubea râul. Se simțea fericit înotând în apele sale limpezi și albastre. Într-o zi, în timp ce înota mai aproape de malul râului, aude o voce care îi spune, "Hei, pește, cum e apa?" .

Peștele își ridică capul deasupra apei și vede o maimuță așezată pe o creangă de copac.

Peștele răspunde, "Apa este plăcută și caldă, mulțumesc." .

Maimuța se simte geloasă pe pește și vrea să-l pună jos. Ea spune, "De ce nu ieși din apă și nu te urci în copacul ăsta. Priveliștea de aici e minunată!"

Peștele se simte puțin trist și răspunde, "Nu știu să mă cațăr într-un copac și nu pot supraviețui fără apă" .

Auzind acest lucru, maimuța face mișto de pește spunând, "Ești total lipsit de valoare dacă nu te poți cățăra într-un copac!"

Peștele începe să se gândească la această remarcă zi și noapte și devine extrem de deprimat, "Da, maimuța are dreptate" , ar crede, "Nu pot să mă urc nici măcar într-un copac, trebuie să fiu inutil."

Un căluț de mare vede peștele deprimat și îl întreabă care este motivul, iar când află motivul, căluțul de mare râde și spune, "Dacă maimuța crede că ești lipsit de valoare pentru că nu poți să te urci în copac, atunci și maimuța este lipsită de valoare pentru că nu poate înota sau trăi sub apă."

Auzind acest lucru, peștele și-a dat brusc seama cât de talentat era; că avea capacitatea de a supraviețui sub apă și de a înota liber, ceea ce maimuța nu putea face niciodată!

Peștele se simte recunoscător naturii pentru că i-a oferit o asemenea abilitate uimitoare.

Morala poveștii:

Această poveste se inspiră din citatul lui Einstein, " Toată lumea este un geniu, dar dacă judeci un pește după capacitatea sa de a se cățăra în copac, acesta își va trăi toată viața crezând că este prost. ".

Uitați-vă la sistemul nostru de educație care judecă pe toată lumea pe baza aceluiași criteriu. Ieșind dintr-un astfel de sistem, este ușor pentru mulți dintre noi să începem să credem că suntem de fapt mai puțin dotați decât alții. Dar realitatea este departe de a fi așa.

Peștele din poveste ajunge la autocunoaștere. Își dă seama care era adevărata sa putere datorită prietenului său. În mod similar, singurul mod de a-ți realiza adevăratul potențial este să devii conștient de tine însuți. Cu cât aduci mai multă conștientizare în viața ta, cu atât mai mult îți realizezi adevăratul potențial.

6. Viața de apoi

Un împărat l-a vizitat pe un maestru Zen pentru a-l întreba despre viața de după moarte: "Când un om iluminat moare, ce se întâmplă cu sufletul său?" L-a întrebat împăratul.

Tot ce a avut de spus maestrul Zen a fost: "Nu am nicio idee".

"Cum să nu știi?", a întrebat împăratul. "Ești un maestru Zen!".

"Dar eu nu sunt un maestru Zen mort!", a proclamat el.

Morala poveștii:

Nimeni nu cunoaște adevărul absolut al vieții. Fiecare idee prezentată este o simplă teorie bazată pe interpretările subiective ale fiecăruia. În acest sens, este important să conștientizați limitele minții umane pe măsură ce continuați în căutarea cunoașterii.

7. Managementul furiei

Un tânăr s-a apropiat de un maestru Zen implorând ajutor pentru problema sa de furie: "Am un temperament iute și asta îmi dăunează relațiilor mele", a spus tânărul.

"Mi-ar face plăcere să vă ajut", a spus maestrul Zen, "Puteți să-mi arătați că aveți un temperament iute?".

"Nu acum, se întâmplă brusc", a răspuns tânărul.

"Atunci care este problema?", a întrebat maestrul zen: "Dacă ar fi o parte din adevărata ta natură, ar fi prezentă tot timpul. Ceva care vine și pleacă nu face parte din tine și nu ar trebui să te preocupe."

Bărbatul a dat din cap în semn de înțelegere și și-a continuat drumul. La scurt timp după aceea, a reușit să devină conștient de temperamentul său, controlându-l și reparându-și astfel relațiile deteriorate.

Morala poveștii:

Emoțiile tale nu sunt tu, dar ele pot căpăta control asupra ta dacă nu reflectezi asupra lor. Singura modalitate de a îmblânzi o reacție subconștientă este să aduci lumina conștiinței asupra ei. Odată ce devii conștient de o credință, acțiune sau emoție, aceasta nu mai exercită control asupra ta.

8. Luna glorioasă

A fost un bătrân maestru Zen care trăia o viață simplă, într-o colibă în munți. Într-o noapte, un hoț a intrat în colibă în timp ce maestrul Zen era plecat. Cu toate acestea, maestrul Zen avea foarte puține bunuri; astfel, hoțul nu a găsit nimic de furat.

În acel moment, maestrul Zen s-a întors acasă. Văzându-l pe hoț în casa lui, i-a spus: "Ai mers atât de mult ca să ajungi aici. Nu mi-ar plăcea să te întorci acasă fără nimic." Așa că maestrul Zen i-a dat omului toate hainele sale.

Hoțul a fost șocat, dar a luat confuz hainele și a plecat.

După aceea, maestrul Zen, acum dezbrăcat, s-a așezat afară și a privit luna: "Săracul om", și-a spus, "Aș vrea să-i pot oferi această lună glorioasă".

Morala poveștii:

O persoană care are un nivel inferior de conștiință este mereu preocupată de posesiunile materiale. Dar odată ce conștiința ta se extinde, începi să gândești dincolo de material. Devii mai bogat din interior, deoarece începi să realizezi toate lucrurile magice care te înconjoară și puterea pe care o are simplul fapt că exiști.

9. Tăcerea perfectă

Patru studenți care practicau meditația împreună au decis să respecte un jurământ de tăcere timp de șapte zile. În prima zi, totul a fost perfect tăcut. Dar apoi, când s-a lăsat noaptea, unul dintre studenți nu a putut să nu observe că lămpile deveniseră slabe.

Fără să stea pe gânduri, i-a spus unui asistent: "Vă rog să alimentați lămpile!".

Prietenul său i-a spus: "Taci, îți încalci jurământul!".

Un alt elev a strigat: "De ce vorbiți, proștilor?".

În cele din urmă, cel de-al patrulea elev a comentat: "Sunt singurul care nu și-a încălcat jurământul!".

Morala poveștii:

Cu intenția de a-l corecta pe celălalt, toți cei patru elevi au încălcat jurământul în prima zi. Lecția de aici este să ne amintim că, în loc să ne concentrăm energia pe criticarea sau judecarea celeilalte persoane, cel mai prudent lucru pe care trebuie să-l facem este să ne privim pe noi înșine și să ne angajăm în auto-reflecție. Auto-reflecția este calea spre auto-realizare.

10. Percepții diferite

Un tânăr și prietenul său se plimbau pe malul unui râu, când s-au oprit să privească niște pești.

"Se distrează atât de mult", a exclamat tânărul.

"De unde știi tu asta, nu ești pește?", a ripostat prietenul său.

"Dar nici tu nu ești un pește", a argumentat tânărul. "Prin urmare, de unde știi că eu nu știu că ei se distrează?".

Nu uitați că percepția celorlalți contează la fel de mult ca și a dumneavoastră!

Morala poveștii:

Nu există un adevăr absolut. Totul este o chestiune de perspectivă. Aceleași lucruri par complet diferite în funcție de modul în care le percepi.

11. Impermanența

Un bătrân și înțelept maestru Zen a vizitat odată palatul regelui noaptea târziu. Gărzile l-au recunoscut pe maestrul de încredere și nu l-au oprit la ușă.

Apropiindu-se de tronul regelui, acesta l-a salutat: "Cu ce te pot ajuta?", l-a întrebat regele.

"Am nevoie de un loc unde să dorm. Îmi dați o cameră la acest han pentru o noapte?" A răspuns învățătorul.

"Ăsta nu e un han!", a râs regele. "Ăsta e palatul meu!"

"Este palatul tău?" "Dacă da, cine a locuit aici înainte de a te naște?", a întrebat profesorul.

"Tatăl meu a locuit aici; acum e mort."

"Și cine a locuit aici înainte să se nască tatăl tău?"

"Bunicul meu, bineînțeles, care este și el mort."

"Ei bine", a concluzionat profesorul Zen, "mi se pare că aceasta este o casă în care oamenii stau o vreme și apoi pleacă. Sunteți sigur că nu este un han?".

Morala poveștii:

Posesiunile tale sunt o simplă iluzie. Realizarea acestui lucru poate fi cu adevărat eliberatoare. Acest lucru nu înseamnă că renunți la tot și devii călugăr, ci doar că realizezi în adâncul sufletului tău despre această natură a impermanenței.

12. Cauză și efect

A fost odată un bătrân fermier care își îngrijea într-o zi câmpurile, când calul său a rupt poarta și a luat-o la fugă. Vecinii săi, la auzul veștii că fermierul și-a pierdut calul, și-au oferit compasiunea. "E un ghinion teribil", au spus ei.

"Vom vedea", a fost tot ce a răspuns fermierul.

A doua zi, fermierul și vecinii săi au fost uimiți să vadă calul întorcându-se, împreună cu alți trei cai sălbatici. "Ce noroc nemaipomenit!", au spus vecinii fermierului.

Din nou, tot ce a avut de spus fermierul a fost: "Vom vedea".

A doua zi, fiul fermierului a încercat să călărească unul dintre caii sălbatici. Din nefericire, a fost aruncat de pe cal și și-a rupt piciorul. "Săracul tău fiu", au spus vecinii fermierului, "este îngrozitor".

Încă o dată, ce a spus fermierul: "Vom vedea".

În cele din urmă, a doua zi, în sat au apărut vizitatori: erau generali militari care recrutau tineri în armată. Din cauza piciorului fracturat al tânărului, fiul fermierului nu a fost recrutat. "Ce norocos ești!" i-au spus vecinii fermierului, încă o dată, fermierului.

"Vom vedea", a remarcat fermierul.

Morala poveștii:

Adevărul este că mintea ta nu poate prezice viitorul. Putem face presupuneri, dar asta nu înseamnă că presupunerile tale se vor adeveri întotdeauna. Prin urmare, cel mai prudent lucru este să trăiești în prezent, să ai răbdare și să lași lucrurile să se desfășoare în ritmul lor.